A răspunde sau a asculta?

A răspunde sau a asculta? – aceasta este întrebarea.

„- Am un dialog extraordinar, atât de deschis cu fiul meu adolescent (zâmbește această mamă radioasă ). Are încredere deplină în mine și eu îi spun totul.- E cumplit cu mama, spune la rândul său fiul. Vrea să știe totul. Mă interoghează permanent. Se oferă să mă asculte, mă invită să mă exprim și, mai ales, îmi povestește toată viața ei conjugală. M-am săturat, însă nu vreau să o rănesc. ”

„O altă mamă afirmă că știe să-și asculte fiul: – De fapt numai asta fac, adaugă ea. Mai ieri îmi spunea că nu-i place școala, că se simte respins și că ar vrea să învețe într-un circ. I-am răspuns că e prea curând să părăsească școala, că erau doar impresii că nu e acceptat, că avea cel puțin doi prieteni foarte buni, Michel și Jean, care-l vizitau des, și că mie mi se pare că meseria de circar este periculoasă și neprofitabilă.”

A asculta dincolo de cuvinte.

Persoanele din exemplele de mai sus sunt convinse că știu să asculte și că au relații perfecte cu fii lor. La fel se întâmplă cu mulți dintre noi. Suntem convinși că ascultăm, gândindu-ne că venim cu răspunsuri întemeiate la solicitările sau povestirile celorlalți. Adevărul e că ne înșelăm. A asculta, înseamnă a asculta dincolo de cuvinte. A asculta, a înțelege și a accepta trăirile celui de lângă noi.

În loc să ne grăbim să răspundem, e bine să luăm în calcul posibilitatea că celălalt vrea doar să fie ascultat și înțeles, nu să îi spunem părerea sau să venim cu soluții. Cu atât mai mult cu cât soluțiile s-ar putea să nu i se potrivească. Iar părerea noastră s-ar putea să fie bună doar pentru noi, conform trăirilor și experiențelor noastre, nu și pentru celălalt. În plus, de cele mai multe ori, ne mai și supărăm pentru că celălalt nu ține cont de părerea noastră sau de soluția pe care i-o oferim.

Este doar alegerea celuilalt de a pune sau nu în practică ceea ce noi spunem și de a descoperi dacă i se potrivește sau nu soluția pe care i-am oferit-o. Alegerea noastră este aceea de a asculta cu adevărat și de a înțelege și a accepta persoana din fața noastră și trăirile ei, fără a ne grăbi să venim noi, atotștiutori cu soluții și opinii.